Gandurile mele

Sa visez Dragostea
By me

Vreau sa visez in noaptea asta
Viata in care ne vom revedea
Si fericirii sa-i deschid fereastra
Petale-nlacrimate sa presar in calea ta

Sa-mi intarati pielea cu-atingeri patimase
Si sa ma porti prin foc si gheata
Sa-ti dezmierd fața cu sarutari nervoase
Si buzele fierbinti sa ti le gust de dimineata

Vreau sa-mi deschid sufletul pentru tine
TU, calator efemer prin viata mea
Intr-un razboi cu tine si cu mine
Luptand pentru ce-am pierdut si am mai vrea

Tu, roua, ce atati pamanturi
Si trandafirii ii faci sa infloreasca
Izvorasti lacrimi si viata din saruturi
Doar dragostea ta vreau sa vorbeasca

Sa-mi spuna ca eu sunt aceea
Pe care-n alte vieti s-o aiba-ar vrea
Sa-mi spuna ca doar eu sunt FEMEIA
Ce l-a invatat ce-i DRAGOSTEA.

ADUNA-MA, PRIVESTE-MA, IUBESTE-MA

Adună-mă, sunt mii de bucatele
Împraștiată într-un univers în formă de inimă,
Mâinile tale, precum diamantele
M-ar readuce într-o forma sublimă

Privește-mă si voi uita durerea
Ce mi-a distrus încrederea în sine
Și voi renaște firesc în fericirea
Ce mi-o oferi cu bucuria de a-ți aparține

Iubeste-mă ,de nu îti cer prea mult
Prin cer, prin stele, prin comete
Și, de-ai putea și pe acest pământ.
Am fi chiar doua jumătăti perfecte

Inger sau demon

Printre cuvinte, lacrimi dezgolești
Îngeri și demoni cu aceeași grație tu împletești
Pulsul sângelui , clocotitor mi-l construiești
Navalnic și suav, voința mi-o cucerești

Mâinile mele, a rugă-mpreunate
Ar vrea să aibă stele înnodate
Deasupra pleoapelor tale inchise
Să-ți fiu lumina frumoaselor vise

Toate celulele ce imi zidesc ființa
Visează poeme plăsmuite de dorința
Ca inima să-mi bată doar langă tine-arzând
Să mă iubești mereu, să nu mai mor nicicând

Imbratisati, ne prinde asfintitul,
Si as vrea timpul sa-l opresc in loc
Sa nu ma mai gandesc ca e sfarsitul
De fapt, sa nu mai ma gandesc deloc

Sa imi las gura gurii tale
Sa ne iubim si dincolo de timp
Sa fim doar noi si-un tarm de mare
Intr-o zaluda vara, etern anotimp

Dar iarna nu ne iarta si vine peste noi,
Aceleasi amintiri, oare, avem amandoi?

TU
In intunericul de nepatruns ce sufletul-mi cuprinse
In inger, doar cu-a ta iubire, simplu si firesc m-ai metamorfozat
Si ma simteam femeie, cand cu scanteia-ti ce m-aprinse
In ceruri-nalte pluteam sublim, un heruvim far-de pacat

Ce se hranea cu tine si se-nalta oricand,
O picatura din roua inimii tale-mi daruiai
De-acum te voi pastra cu sfintenie doar in gand
Nu vreau durerea-mi sa-ti fie greu alai

Caci te iubesc cum niciodata n-am iubit
Chiar de-am fost pentru tine si reazem si durere
Viata te cere si te cheama, raman in asfintit
Drum bun, iubirea mea, eu sunt doar o parere

O-nchipuire a tot ce mintea ta sperase
Ca-n mine vei gasi pe-aceea care
Viata-ti va lumina doar cu clipe frumoase.
Imi pare rau sa-ti spun, dar sunt o oarecare.

Ce sufletul si-ar vinde sa-ti fie tie bine
Ar renunta la ea doar pentru viata ta
Ar trece pentru tine, de-ar fi furci caudine
Si ar muri…doar daca tu ai renunta la ea.

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

FLUTURELE

Ai fost lumina spre care eu, fluture naiv, m-am indreptat
Mi-ai ars aripa zambind, fara sa te doara al meu oftat
C-un zambet larg pe fata mi-ai spus: „Ramai cu bine !
Voi fi aici!” De fapt,  voiai sa spui „Sa uiti de mine !”



Sa uit de bratele ce ma doreau in fiecare clipa
Sa uit de gura ta flamanda, minunea ce ma infiripa
Sa uit de trupul tau ce cald ma invelea
Asta imi ceri? De fapt imi ceri moartea



Si-mi spui senin sa fiu si fericita
Cand zi si noapte-am fost a ta iubita
Cand pentru a ta iubire am renuntat la toate
Esti lumea mea si altfel nu stiu ca se poate



Dar ruga iti voi asculta, de fapt e lege
Distrugi tu universul si eu nu pot alege
Raman un fluture cu aripa arsa
Nici ura n-am, nici lacrimi, nimic nu se revarsa


Pastrez totul in mine, fii fericit de poti
Sa nu ajungem inca sa ne citeasca preoti
Sa stralucesti senin, lumina orbitoare
Tu pentru mine-ai fost Soarele ce ma doare.

                                             [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Noi

Mi-e dor de ale tale şoapte,
Mi-e dor de râsul tău sublim,
Nu ştiu cum faci de diamante
Imi picură din ochi ca-n ţintirim

Tot ce-i al meu ţi se cuvine ţie
Şi mă închin la tine ca la Dumnezeu,
Proscrisă, fără abaţie,
Am încetat de mult să mai fiu eu

Iubindu-te pe tine, am renunţat la mine,
Şi mă simţeam usoară ca un fulg,
Pluteam, dansam, vream braţe să m-aline,
M-ai ridicat din ce tu numeai vulg.

Să fiu din nou la fel nu se mai poate,
Am adunat prea multe perle-n ochi senini
Ne vor spăla pe amandoi in noapte,
Rămânem în lumina, ea ne va defini.

Şi, poate, vom şi râde de tot ce ni se-ntâmplă,
Aşa cum numai noi o putem face,
Chiar şi când clipa, brută, simplă
Cu noi, fără să vrem îi place să se joace.

Am fost acolo, la bine şi la rău,
Am suferit oricât ne-a fost de greu,
Când viaţa ne tăia, ca un bont fierăstrău,
Noi ne căleam, răcoriţi de alizeu

Şi, fiindcă nimeni nu ne-ar putea învinge,
Călcâiul lui Ahile l-avem la îndemână,
De foc şi de pucioasă nu ne putem plange,
Când bravul prinţ s-a ‘ndrăgostit de-o amazoană.

Esti jumatatea mea, femeia pe care am cautat-o toata viata !
Cam asa incep toate povestile de dragoste si totul e dulce, tremuri cand il vezi, ai sta cu el fiecare clipa, va intelegeti din priviri, respirati acelasi aer si va ajunge chiar si gaura de la covrig. Apoi intelegi de ce se numeste poveste de dragoste. Pentru ca povestile au doar un sambure de adevar, restul e fictiune. Esti jumatatea mea si te plac asa cum esti, sa nu te schimbi niciodata. Vreau sa impartim totul, si tristeti si bucurii, vreau sa fiu alaturi de tine la bine, dar, mai ales la greu. Cine sunt eu pentru tine? Iubitul meu ! Sa nu uiti asta niciodata ! Ma doare capul ! Iti voi spune tatal nostru si ma voi ruga din tot sufletul sa-ti treaca ! Ce-ai facut?!? Ai vorbit cu ala?!? Eu ce sunt?!? Nu-ti mai ajung?!? Ce e in capul tau?!? Eu nu suport nici sa te priveasca cineva ! Nici sa respire spre tine ! ! ! Vreau sa fii femeia mea 100% ! Vai, ce ma iubeste !!! Dar de ce jumatatea mea pare atat de mare? De ce ma micsorez eu?!?

Gandindu-te la mine eu ma gandeam la tine
Si ti-am vazut in ochi nemarginirea
Imaginandu-mi unde –mi este bine
Simteam c-am cunoscut chiar nemurirea

Si peste timpuri tot ne-om regasi
C-asa ne este dat, a ne iubi
Incet si aprig, dulce si-apoi iute
Te chem, te vreau, ba nu, e pe nevrute

Acum te vreau , repede te gonesc
In clipa urmatoare iti spun cat te iubesc
Si tu ma vrei chiar daca ma gonesti
Imi strigi: Pleaca ! Ba stai! chiar daca ma iubesti

Nebuni frumosi, cu drag ne devoram
Si ultima picatura ne-o secam
Si fara tine tot nu pot sa stau
Iubirea asta parca-i tot ce vreau

Picatura care lasa urma in suflet
Scumpa mea femeie, te-ai gandit vreodata, tu ce fel de barbat doresti in viata ta? Ce calitati trebuie sa aiba ” the one” incat sa nu mai gandesti, sa nu mai vezi, sa nu mai simti decat ca el e singurul…e cel mai cel…e balsamul sufletului tau…si fara el nu mai poti. Iubim un barbat pentru calitatile lui, pentru chipul lui, pentru felul cum ne simtim cu el, ce chimie trebuie sa se intample sa simtim fluturasi in stomac si mai ales in cap, incat sa vedem perfectiunea desi stim ca nu exista?!?

Oamenii vin si pleaca din sufletul nostru, lasand ceva, luand altceva si deodata simtim ca unul dintre ei inseamna tot ce ne este drag, parinti, frati, copii si cu el te simti femeie, iubita, mama…iubita si respectata si admirata. E doar o senzatie sau e iubire? E doar ceea ce reflecta dorinta noastra sau exista cu adevarat un barbat pentru fiecare femeie?

Ati simtit vreodata, vorbind cu persoana iubita, ca va stiti de-o viata, ca va continuati gandurile, ca spuneti acelasi lucru in acelasi timp? Mie mi se pare o minune ! Pur si simplu simti vibratiile inimii, fiori iti inunda orgasmic mintea si esti sigura ca esti in locul potrivit, unde nu trebuie sa spui nimic si esti inteleasa, unde te simti … vindecata doar pentru ca el iti stie slabiciunile, iti stie cicatricile si are grja sa nu provoace alte rani.

Cate dintre noi avem acest noroc?

Pentru ca…

Niciodata nu mi-au placut limitarile si intotdeauna am incercat sa depasesc barierele chiar si atunci cand parea ca am un perete impenetrabil in fata mea si sunt sigura ca asta se datoreaza felului in care am fost crescuta, niciodata descurajata, nici macar atunci cand aveam initiative nu tocmai ortodoxe, avand mereu la indemana explicatia plauzibila si universala : „Daca v-as fi cerut voie, nu ati fi fost de acord !”

E frumos sa experimentezi, chiar si cand nu iese bine, pentru ca mult mai usor inveti din greselile tale decat sa asculti sfaturile celor din jur si sunt sigura ca multi oameni se simt confortabil oricum si oriunde avand acea capacitate de a putea sa se ridice la un nivel superior precum si de a cobori atunci cand trebuie, fara a leza bunul simt.

Imi pun multe intrebari si caut raspunsuri constienta ca mereu mai exista si altceva, sunt constienta de orgoliul meu acerb care trezeste deseori monstrul din mine de care, recunosc, uneori imi este frica. Ca nu-l pot stapani, ca nu-l pot opri, ca ma va face sa regret cand va adormi.

Fiecare fapta, fiecare vorba se inregistreaza undeva, o vorba buna ne mangaie asa cum si o vorba urata ne raneste si oricat de pozitiva as fi, reactionez mai ales cand rana provine de la cei care pretind ca ma iubesc, dar accept ca totul in viata are un pret si indiferent de atentia si dragostea oferita cuiva trebuie sa fim pregatiti sa nu primim inapoi cu aceeasi masura.

„Respecta-te!

Respecta-i pe cei din jur!

Asuma-ti responsabilitatea pentru toate actiunile tale!”

Credeam ca e cald si bine
Si iti aduc bucurie

. Ingerul a intrebat-o: „Care este locul in care ti-ar place cel mai mult sa traiesti?” „Vai,” a oftat papadia, ” as vrea sa traiesc oriunde as putea fi gasita cat mai repede de catre copiii plecati de la scoala sau care se zbenguiesc si alearga peste campii. As vrea sa traiesc pe langa drumuri si in poiene, dar si printre pietrele din oras, ca sa pot face fericit pe oricine cu floarea mea pufoasa.” Tu esti floarea care imi place cel mai mult!” a exclamat ingerul, adaugand: „Vei inflori oriunde apare mai intai primavara si vei fi numita floarea copiilor.”

Naivitatea ochilor nevinovati abastri
Credeau ca tu esti sufletul pereche
Ce ma iubeai purtandu-ma spre astri
Punandu-mi cirese rosii la ureche

As fi luptat cu lumea-ntreaga
Te-as fi urmat tarandu-ma-n genunchi
Tu ai ales mereu pe cei ce ma reneaga
Necunoscandu-ma si neprivindu-ma in ochi

Vom merge azi si vom merge si maine
Mai singuri si mai pustiiti in suflet
Te voi pastra in mine, adanc, mii de suspine
Inlocui-vor neimportanta unui zambet

Tu pentru mine ai insemnat o lume
Doar ca de azi, lumea mea-s doar eu
Un altul n-ar putea sa ma consume
Pentru ca nu mai am un Dumnezeu

Iubire, tu, senina ca un cer albastru,
Tu, luna a vietii mele astru,
Tu, soare la a carei raza ma incalzesc
Mereu e prea putin sa-ti spun cat te iubesc

Calatorind prin vise mana-n mana
Inima ta imi e mereu stapana
In ochii tai ma vad mereu frumoasa
Si vesnic as dori sa iti fiu casa

Si cum sa fac sa ma-ntelegi fara cuvinte?
Tacerea sa-mi iubesti cum te iubesc si eu.
Sa ma privesti in ochi, sa iei aminte
Ca-ti sunt si demon, ca imi esti si zeu

Imi esti in fiecare fibra, in fiecare nerv
In fiecare gand din noapte sau din zi
Cum sa-mi acopar ochii si sa nu observ
Cum aduci nori negri, grele caramizi?

Eu sunt aceeasi, eu sunt doar a ta
Flamanda de iubirea ce-o caut doar in tine
Accept si provocarea sortii de-a lupta
„Si fiindca te iubesc, eu te salvez de mine”

Hai sa scriem carte de iubire
Pentru ca doar tu, altfel ma citesti
Pierduti in absoluta euforie
Chiar si atunci cand demonii trezesti

Si mai presus de orice lege a firii
Eu te iubesc in tot ce-i pamantesc
Aducem vesnic tribut fericirii
Avem unicul nostru rai ceresc

Iubeste, ca iubirea-i apa vie
Iubeste, unic rost pe-acest pamant
Iubeste si sa arzi ca o scanteie
Iubeste ca si cum n-ai fi iubit nicicand

Miroase peste tot a tine, neastamparat
Si doruri calde am in mine cand iti scriu
Nici tu nu vii, nici nu ma lasi sa viu
Te caut doar pe tine, cel adevarat

Miroase-a fan cosit si adanci ape
Miroase-a tine cand te vreau aproape
Te simt in mine singura placere
Cat te iubesc…iar restul e tacere

Si te astept iubite, nu te teme
Nu ma mai tem de vorbe si blesteme
Pornesc mereu increzatoare sa te caut
Si buzele sa le unim printr-un sarut