FRAGMENTE CARE NE-AU PLACUT...

Aici puteti posta fragmente literare care v-au placut, ganduri proprii pe care doriti sa le impartasiti cu noi.

Nu toate emoțiile pozitive sunt pentru toată viața. Nu toate săruturile plăcute sunt până la bătrânețe. Și nu toți oamenii buni sunt suflete pereche. Uneori e doar o aventură și atât. Uneori e doar o lecție de viață. Uneori e mai bine să trăiești o clipă de fericire decât ani întregi plini de rutină. Uneori.....

Trebuie să trăiești exact atât cât poți duce. Atâtea amintiri cât să le poți ține minte. Atâția oameni cât să știi cu drag de ei. Sau cu lecții de viață. Apoi la un moment dat trebuie să te oprești. Să alegi cele mai bune amintiri și cel mai bun om. Omul tău. Până atunci să suferi, e în zadar și să te întrebi de ce unii pleacă și alții vin, nu are rost.... Așa, toată dragostea față de sufletul tău pereche se va pierde, înainte de timp. Și cum să faci atunci fără iubire? Trebuie să nu plângi după oameni de ocazie și emoții de umplutură. Trebuie să păstrezi tot ce ai mai bun pentru un singur om. Omul tău....

Uneori nu face decât să accepți că dragostea pe care o credeai pentru toată viața nu e decât una trecătoare, ca și omul pentru care ai trăit-o. Uneori încearcă să înțelegi că nopțile dormite alături de cineva și cafeaua făcută dimineața nu înseamnă nimic mai mult decât niște momente frumoase. Uneori ai toate șansele să rămâi și toate motivele să pleci. Alege să pleci. Așa acest "uneori", această îndoială permanentă în omul de alături va dispărea... odată ce vei pune capul la pieptul unui om de încredere. El va fi omul tău. Cu el nu va fi uneori, ci doar "pentru totdeauna".

Uneori nu are rost să suferi. Uneori trebuie doar să accepți că unii oameni intră în viața ta doar ca o fericire temporară.

Frumos Damon ! Sa ne bucuram de momentele frumoase si sa le transformam in amintiri placute, ar fi ideal sa renuntam la egoism si orgolii si cred ca am fi mai fericiti.

Intr-o zi ne-am jucat la carti IUBIREA. Am impartit egal cartile si jocul a inceput. Am aruncat pe masa o CLIPA dar tu mi-ai aruncat o Zi. Am plusat cu o LUNA, mi-ai aruncat un AN si am pierdut. Scot din carti AMINTIREA dar tu pui repede UITAREA si am mai pierdut o carte. Scot cartea IERTARII tu-mi arunci cartea NEPASARII si se mai duce o carte. Pun pe masa cartea SPERANTEI insa imi arunci cartea MORTII. Usor usor raman fara carti. Ma ghidez dupa suflet si asez pe masa cartea VIITORULUI, degeaba, aruncasei deja TRECUTUL.
Pun jos INTREBAREA dar tu arunci TACEREA si ai mai castigat o carte.

Mai am o ultima carte...

... pun asul TE IUBESC dar din priviri tu imi arunci asul TE-AM IUBIT.
Trist, tacut ma ridic si plec pentru ca am pierdut!

DORIN MOCANU

E periculos sa iubesti! Iubirea e ca un drog. La inceput ai senzatia de euforie, de abandon total. Apoi, a doua zi, vrei mai mult, inca nu e un viciu, dar iti place senzatia si iti inchipui ca o poti tine sub control. Te gandesti la persoana iubita vreme de doua minute si uiti de ea vreme de trei ore. In scurt timp insă, te obisnuiesti cu acea persoana si incepi sa fii complet dependent de ea. Acum te gandesti la ea trei ore si o uiti doua minute. Daca ea nu e langa tine, incerci aceeasi senzatie ca si drogatii cand nu isi obtin drogul. In acel moment, asa cum drogati fura si se injosesc ca sa faca rost de ceea ce le trebuie, si tu esti dispus sa faci orice pentru dragoste!

Paulo Coelho - La raul Piedra am sezut si-am plans

Si pentru ca astazi s-a nascut Johann Wolfgang Goethe,  (n. 28 august 1749, Frankfurt am Main – d. 22 martie 1832, Weimar) poet german, ilustru gânditor și om de știință, una dintre cele mai de seamă personalități ale culturii universale.

"Am făcut tot felul de cunoştinţe, dar prieteni încă n-am găsit. De bună seamă oamenii văd în mine ceva ciudat. Mulţi dintre ei mă iubesc şi au simpatie faţă de mine, şi-mi pare rău când văd că drumul nostru merge numai puţină vreme împreună. Dacă mă vei întreba cum sunt oamenii pe-aici, îţi voi răspunde: ca pretutindeni. Specia umană se poartă pretutindeni la fel. Majoritatea oamenilor îşi întrebuinţează cea mai mare parte din timp ca să trăiască şi puţina libertate care le mai rămâne îi înspăimântă atât de tare, încât fac tot ce le stă în putinţă ca să scape de dânsa. O, destin al omului!

Dar ce inşi de treabă! Când, uneori, uit de mine însumi şi gust împreună cu ei bucuriile care mai sunt încă hărăzite oamenilor, bucuria de a glumi cu inima deschisă şi fără sfială în jurul unei mese frumos aşezate, de-a hotărî o plimbare sau un dans la vremea cuvenită, şi altele la fel, toate acestea au o minunată înrâurire asupra mea; numai că nu trebuie să-mi aduc aminte că în mine zac încă atâtea forţe ce mucezesc de neîntrebuinţare şi pe care sunt nevoit să le ascund cu grijă.

Asta îmi strânge îngrozitor inima... Şi totuşi, soarta unui om de felul meu este să fie neînţeles! "

SUFERINŢELE TANĂRULUI WERTHER

''Reguli de bun simț la intrarea în suflet

Pășește cu grijă în sufletul meu.
Ți-aș spune să te descalți dacă nu e prea mare deranjul.
Să pășești ca și cum ai pluti, să nu-ți simt pașii apăsați și grei.
Vezi tu, acum e curat. E liniște acolo. Am aerisit și miroase frumos.
Știi cum miroase? Miroase a tei. Așa spun eu că miroase sufletul curat. A tei.

Am avut multă dezordine în suflet. Mult noroi.
Până acum nu am rugat pe nimeni să se descalțe. Iar oamenii au intrat fără să țină cont de nimic. Au intrat tropăind, parcă strivind tot ce-am așezat în mine.
Și știi ce au lăsat în urmă? Și-au lăsat toate neîmplinirile lor și toată amărăciunea. Mi-au lăsat-o mie.
De ce mi-au lăsat-o?
De ce să plâng eu lacrimile altor oameni când le am pe ale mele?

Așa că am decis să pun niște reguli de bun simț la intrarea în suflet. N-ai văzut că pe la orice intrare e pus câte un semn, câte un avertisment?
Așadar, în sufletul meu nu se mai intră încălțat, ci cu tălpile goale.
Nu se calcă apăsat, ci se merge ca și cum ai călca pe nori.
Se respectă programul de liniște și se tratează cu multă iubire.
De asemenea, am instalat și un detector de falsuri, așa că mare grijă!

Sufletul meu nu e de vânzare și e foarte primitor dacă sunt respectate regulile de la intrare.
Mulțumesc pentru înțelegere și... bine ai venit! "

Iustina Ţalea

Bine te-am gasit !

Atârn privirea de norul acela mic şi gândesc a primăvară. Sunt mic în mine‚ şi în jur totul pâlpâie a viaţă! Oare a existat vreodată un început sau toate au fost dintodeauna aşa?

De fapt, nu-mi pasă. Gust clipa, momentul, ora şi ziua. Le gust fericirea existenţei, chiar dacă ele sunt atât de mici faţă de ce este atât de mare. În fapt, poate ele nici nu există.

Iubesc oare acum sau în secunda următoare pe care nu am timp să o remarc că trece? Şi aşa mai departe, dacă meditez, nu am timp să-mi dau seama că timpul trece. Important este să gândesc simplu că iubesc şi că traiesc. Dar uite că nu se poate, grăuntele, fărâma aceea mică din spatele ochilor, nu mă lasă, mă atenţionează!
- Nu fii laş, îmi zice, meditează! Conştientizează! Crede!

Chiar dacă vreau să fiu nepăsător, nu pot, căci exist. Oare la toţi există acel grăunte? Mie mi se pare că nu. De fapt, asta ne şi diferenţiază. Important este să fie cât mai mulţi cu acel grăunte care să nu îi lase în pace, căci dacă majoritari sunt ceilaţi, ne-am dus pe copcă. De fapt, acum, aici unde trăiesc eu, nu pot să spun că noi suntem cei mulţi, cei cu grăunte care să nu ne lase în pace.

VIOREL MUHA - MEMORII

"Nimeni", "niciodată" le spunem deseori fiindcă ne-am dezvăţat să le analizăm conţinutul, fiindcă vorbim la-ntâmplare, fiindcă rostim cuvintele fără să le atribuim nicio valoare. "Nimeni", "niciodată" sunt cuvinte definitive, cu un conţinut sacru, inviolabil ca un mormânt.

(Ileana Vulpescu - Arta conversaţiei)

Oamenilor mari le plac cifrele. Cand le vorbiti despre un nou prieten, ei niciodata nu va pun intrebari asupra lucrurilor cu adevarat insemnate. Nu va intreaba niciodata: "Ce sunet are glasul lui?, Ce jocuri ii plac lui mai mult? Face el colectie de fluturi?" Ci intreaba: "Cati ani are? Cati frati are? Cate kilograme cantareste? Cat castiga tatal lui?" Numai atunci cred ei ca il cunosc. Daca le spuneti oamenilor mari: "Am vazut o casa frumoasa, din caramizi trandafirii, cu muscate la ferestre si cu porumbei pe acoperis" ..., ei nu sunt in stare sa-si inchipuie cum arata o asemenea casa.

Lor trebuie sa le spuneti: "Am vazut o casa, care costa o suta de mii de franci". "Ce frumoasa e!" vor exclama atunci...

Micul Print - Antoine de Saint Exupery

"În Cabbala se spune că Dumnezeu a încercat de douăzeci şi şapte de ori să creeze universul. Şi că tot de atâtea ori a dat greş. Lucrurile n-au ieşit cum vroia El. Poate că va mai încerca şi, poate, atunci va reuşi, dar deocamdată noi facem parte din ultima încercare ratată."

(Octavian Paler)