FORUM
STIINTA NU POATE EXPLICA TOTUL - Pagina 2 Picgif10

Alăturați-vă forumului, este rapid și ușor

FORUM
STIINTA NU POATE EXPLICA TOTUL - Pagina 2 Picgif10
FORUM
Doriți să reacționați la acest mesaj? Creați un cont în câteva clickuri sau conectați-vă pentru a continua.
FORUM



Nu sunteti conectat. Conectati-va sau inregistrati-va

 » PASIUNI COMUNE » STIINTA » 

STIINTA NU POATE EXPLICA TOTUL

Mergi la pagina : Înapoi  1, 2

3 participanți

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos  Mesaj [Pagina 2 din 2]

1default STIINTA NU POATE EXPLICA TOTUL Mar Aug 04, 2015 4:57 pm

Cris

avatar
Vizitator

Rezumarea primului mesaj :

''Calcaiul de aluminiu'' de la Aiud"
In 1973, undeva langa albia raului Mures se descoperea la adancimea de 10 m., alaturi de cateva oase de mamut fosilizate, un obiect misterios ce avea sa puna multa lume pe jar mai bine de 30 de ani. Supus unor multiple teste de laborator, obiectul respectiv s-a dovedit a avea o compozitie din aluminiu de inalta puritate, greu de realizat chiar si astazi.
Aluminiul a fost descoperit abia in a doua jumatate a sec. XIX, este asadar imposibil ca enigmaticul obiect sa fi apartinut unor oameni preistorici care erau in acea vreme la stadiul de vanatori-culegatori si nu cunosteau metalele. Trec peste toate speculatiile cu privire la provenienta si utilitate, cert este ca in anul 2000, un istoric clujean se hotaraste sa dezlege misterul. Banuind ca ar putea fi piesa parte a unui aparat de zbor a trimis fotografii in detaliu mai multor firme producatoare de avioane. Primii care au raspuns au fost rusii de la IAK, acestia i-au sugerat ca piesa poate fi din trenul de aterizare al unui Messerschmitt (avion german de vanatoare din timpul celui de Al Doilea Razboi Mondial).
A trimis fotografiile pentru confirmare in Germania de unde raspunsul a venit clar si raspicat: este o placa extractoare pentru roata din fata de la modelul Messerschmitt ME 262, o piesa din trenul de aterizare responsabil cu plierea rotii in timpul zborului.
Mister rezolvat! Sau nu?
Nu a facut decat sa dea nastere la mai multe intrebari....iata cateva dintre ele:
- produceau germanii la sfarsitul razboiului cand resursele erau drastic diminuate aluminiu cu o inalta puritate?  NU!
- de la ce inaltime ar fi trebuit sa cada piesa respectiva pentru a se ingropa (chiar langa oasele respective) la o adancime de 10m stiut fiind faptul ca aluminiul este un metal cu greutate scazuta dar si cu punct de topire relativ scazut, frecarea din atmosfera daca nu l-ar fi topit integral, il deforma grav, cu siguranta.
- piesa de la avionul de vanatoare amintit mai sus, este mult mai mare si doar vag asemanatoare cu obiectul nostru...surpriza fiind faptul ca NU era fabricata din aluminiu ci fier.
- din cele 1.400 de unitati Messerschmidt Me-262 Schwalbe asamblate, doar 100 au intrat in actiune in 1944 pe frontul de VEST...nicidecum nu au zburat in est.

Si intrebarile pot continua, polemicile nu s-au potolit, ba chiar dimpotriva.

STIINTA NU POATE EXPLICA TOTUL - Pagina 2 Vy9ye8


16default Re: STIINTA NU POATE EXPLICA TOTUL Sam Oct 24, 2015 6:36 pm

Thea

Thea

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii. STIINTA NU POATE EXPLICA TOTUL - Pagina 2 2331010558
Ma bucur ca exista fenomene inexplicabile. STIINTA NU POATE EXPLICA TOTUL - Pagina 2 3426663873 STIINTA NU POATE EXPLICA TOTUL - Pagina 2 95516491
Ma opresc la nivelul meu si privesc linistita pe cei ce vor gasi explicatii la tot. Mie imi ajunge cat stiu.
Restul marului sa-l mance cine vrea STIINTA NU POATE EXPLICA TOTUL - Pagina 2 1439304863



[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

17default Re: STIINTA NU POATE EXPLICA TOTUL Dum Noi 08, 2015 8:29 pm

Eliza

Eliza
Admin

În locul unui lac secat din Valea Morții, numit Racetrack Playa, există mai multe pietre, unele cântărind chiar câteva sute de kilograme, care, în mod clar, se mișcă.

Acestea lasă în urma lor urme lungi în noroi, iar de multă vreme oamenii încearcă să-și dea seama cum este posibil ca pietrele să se miște. Cele mai populare teorii au constat în forța vântului generat de un uragan, porțiuni de gheață glisante, și, bineînțeles, extratereștrii. Totuși, în luna decembrie a anului trecut, verișorii Richard Norris și James Norris au prins pietrele în acțiune.

Într-o lucrare publicată în Plos One, aceștia au descris cum un strat subțire de gheață s-a crăpat în mai multe părți, care au fost împinse de vând către bolovani. Astfel, aceștia și-au început „călătoria” prin noroi, cu o viteză de 4.5 metri pe minut.

„Stăteam pe un munte și admiram priveliștea când un vânt slab a început să bată, iar gheața a început să se crape. Deodată, întregul proces s-a desfășurat în fața ochilor noștri”, a declarat Richard pentru LA Times.
[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]
Geologii studiază pietrele mișcătoare încă din 1948, dar împotriva anilor de cercetare, nimeni nu a putut spune exact de ce acești bolovani se mișcă pe fundul lacului secat. Condițiile pentru ca pietrele să se miște trebuie să fie perfecte, iar din această cauză fenomenul are loc foarte rar. În primul rând, e nevoie de ploaie, foarte rar întâlnită în Valea Morții, apoi temperaturile trebuie să scadă sub zero grade, apoi vremea trebuie să se încălzească suficient de repede pentru a topi gheața, iar în ultimă fază, trebuie ca vântul să-și facă simțită prezența pentru a sparge gheața și s-o împingă spre bolovani.

În 2011, verișorii Norrises au instalat o stație meteorologică lângă Valea Morții și au aplicat dispozitive GPS pe 15 bolovani. Pe vremea aceea, verișorii testat teoria cu privire la uragan, dar în Noiembrie 2013, o furtună ciudată a vărsat în jur de cinci centimetri de ploaie, care mai apoi a înghețat. Când aceștia au vizitat Valea Morții o lună mai târziu, au văzut cum vântul a crăpat gheața care mai apoi a împins bolovanii prin noroi.



Când moartea mă ia de mână te voi ține cu cealaltă și îți voi promite că te voi găsi în fiecare viață viitoare.
https://citadella.forumgratuit.ro

18default Re: STIINTA NU POATE EXPLICA TOTUL Joi Noi 19, 2015 12:35 pm

Eu

Eu

Eliza a scris:În locul unui lac secat din Valea Morții, numit Racetrack Playa, există mai multe pietre, unele cântărind chiar câteva sute de kilograme, care, în mod clar, se mișcă.

Acestea lasă în urma lor urme lungi în noroi, iar de multă vreme oamenii încearcă să-și dea seama cum este posibil ca pietrele să se miște. Cele mai populare teorii au constat în forța vântului generat de un uragan, porțiuni de gheață glisante, și, bineînțeles, extratereștrii. Totuși, în luna decembrie a anului trecut, verișorii Richard Norris și James Norris au prins pietrele în acțiune.

Într-o lucrare publicată în Plos One, aceștia au descris cum un strat subțire de gheață s-a crăpat în mai multe părți, care au fost împinse de vând către bolovani. Astfel, aceștia și-au început „călătoria” prin noroi, cu o viteză de 4.5 metri pe minut.

„Stăteam pe un munte și admiram priveliștea când un vânt slab a început să bată, iar gheața a început să se crape. Deodată, întregul proces s-a desfășurat în fața ochilor noștri”, a declarat Richard pentru LA Times.
[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]
Geologii studiază pietrele mișcătoare încă din 1948, dar împotriva anilor de cercetare, nimeni nu a putut spune exact de ce acești bolovani se mișcă pe fundul lacului secat. Condițiile pentru ca pietrele să se miște trebuie să fie perfecte, iar din această cauză fenomenul are loc foarte rar. În primul rând, e nevoie de ploaie, foarte rar întâlnită în Valea Morții, apoi temperaturile trebuie să scadă sub zero grade, apoi vremea trebuie să se încălzească suficient de repede pentru a topi gheața, iar în ultimă fază, trebuie ca vântul să-și facă simțită prezența pentru a sparge gheața și s-o împingă spre bolovani.

În 2011, verișorii Norrises au instalat o stație meteorologică lângă Valea Morții și au aplicat dispozitive GPS pe 15 bolovani. Pe vremea aceea, verișorii testat teoria cu privire la uragan, dar în Noiembrie 2013, o furtună ciudată a vărsat în jur de cinci centimetri de ploaie, care mai apoi a înghețat. Când aceștia au vizitat Valea Morții o lună mai târziu, au văzut cum vântul a crăpat gheața care mai apoi a împins bolovanii prin noroi.


Deci , titlul correct ar fi stiinta inca nu poate explica totul...

19default Re: STIINTA NU POATE EXPLICA TOTUL Dum Noi 14, 2021 7:35 pm

Eliza

Eliza
Admin

Cercetătorii tocmai au descoperit un mineral care nu ar trebui să existe pe suprafața Pământului, dar a fost găsit în interiorul unui diamant, potrivit USA Today. Prins în interiorul micului diamant, aceste cristale minuscule de mineral care nu a mai fost văzut până acum reprezintă 5% din mantaua inferioară a pământului, potrivit New Scientist.

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Un diamant străvechi găsit în Botswana conține un mineral nemaivăzut până acum, care vine tocmai din adâncul Pământului. Mineralul – numit davemaoit – oferă o fereastră unică spre chimia adâncă a Pământului.

Dezgropat inițial dintr-o mină din Orapa, Botswana, diamantul are aproximativ 4 milimetri lățime și cântărește 81 de miligrame. Un dealer l-a vândut în 1987 unui om de știință de la Institutul de Tehnologie din California care studia diamantele, dar nici dealer-ul, nici omul de știință nu aveau idee cât de special este.

Diamantul, care se află acum la Muzeul de Istorie Naturală din Los Angeles din California, a fost analizat recent de Oliver Tschauner de la Universitatea Nevada, Las Vegas. El caută diamante de mare adancime pentru a vedea ce ne pot spune despre interiorul adânc al Pământului.

Majoritatea diamantelor se formează la 120 până la 250 de kilometri sub pământ, dar cele din varietatea super-profundă se nasc în mantaua inferioară a Pământului, care începe la 660 de kilometri sub suprafață.

Când Tschauner și colegii săi au privit diamantul din Botswana folosind raze X, au descoperit cristale minuscule dintr-un alt mineral prins în interior. Au folosit un laser pentru a tăia diamantul și a extrage aceste cristale, apoi au folosit o tehnică numită spectrometrie de masă pentru a vedea din ce sunt făcute.

Cristalele minuscule s-au dovedit a fi o formă de silicat de calciu despre care s-a teoretizat că există în mantaua inferioară, dar nu a fost niciodată observată până acum. Moleculele din interiorul acestuia iau o anumită dispunere cubică cunoscută sub numele de structură de perovskit.

Compoziția atomică a acestui perovskit – care conține în principal calciu, siliciu și oxigen – arată că s-ar fi putut forma doar în condițiile extreme experimentate în mantaua inferioară, unde presiunea este de peste 200.000 de ori mai mare decât cea găsită la suprafața Pământului. În condiții de suprafață, silicatul de calciu se găsește în mod obișnuit ca un mineral alb numit Wolastonit, care are cristale asemănătoare acului.

Tschauner și colegii săi au numit noul mineral davemaoit în onoarea savantului Ho-Kwang „Dave” Mao de la Carnegie Institution for Science din Washington DC.

În mod normal, structura cristalină a davemaoitei s-ar rupe dacă ar fi adusă la suprafața Pământului din cauza scăderii masive a presiunii. Dar pentru că a fost prins în interiorul unui diamant rigid, a fost păstrat în călătoria lungă până la mina Orapa, care a durat probabil între 100 de milioane și 1,5 miliarde de ani.

„Când am spart diamantul, davemaoitul a rămas intact pentru aproximativ o secundă, apoi l-am văzut extinzându-se și umflându-se la microscop și practic se transformă în sticlă”, spune Tschauner.

Se crede că davemaoitul reprezintă aproximativ 5% din mantaua inferioară a Pământului și este important pentru că se presupune că mineralul poate găzdui și elemente radioactive precum uraniul, thoriu și potasiu-40, care încălzesc Pământul pe măsură ce se degradează. „Fără aceste elemente radioactive, Pământul s-ar fi răcit până acum”, spune David Phillips de la Universitatea din Melbourne din Australia.

Davemaoitul găsit în diamantul din Botswana conținea, de asemenea, puțin sodiu și potasiu, ceea ce este surprinzător deoarece se crede că aceste elemente se află în principal în scoarța Pământului și nu în adâncul mantalei, spune Phillips. „Acest lucru arată că materialul de suprafață este reciclat înapoi în manta”.

Tschauner și alți cercetători își continuă vânătoarea de diamante de adâncime, în speranța de a găsi mai multe minerale ascunse. Acesta este un proces anevoios, deoarece nu există modalități simple de a face distincția între diamantele cu origini superficiale sau adânci și nicio modalitate de a ști unde va fi găsit varietatea adâncă. „Problema este că nu știm prea bine unde să căutăm”, spune Tschauner.



Când moartea mă ia de mână te voi ține cu cealaltă și îți voi promite că te voi găsi în fiecare viață viitoare.
https://citadella.forumgratuit.ro

Continut sponsorizat



Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus  Mesaj [Pagina 2 din 2]

Mergi la pagina : Înapoi  1, 2

Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum