ATENTIE, VREAU ATENTIE ! ! !

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]
Am citit un articol pe Catchy.ro si vreau sa stiu ce credeti si voi.

Tu ce vrei?

- Ahhh… vreau pe cineva care să mă facă să mă simt vie. Un vagabond autentic. Să îmi trezească toate simţurile. Să mă resusciteze până în vârful unghiilor.

- Şi…?

- Să vrea să mă vadă, să mă cheme, să mă ceară, să mă ia. Să mă facă a lui. Să ştie că exist. Să îmi spună vorbele alea… Să îi pese…

- Deci… ce vrei?!!?

- …Iubire, a spus tonul moale al cuiva care avusese un declic neaşteptat.

A venit ca o capitulare răspunsul „iubire”. Tot avântul şi nebunia ei s-au topit în câteva silabe. Ea voia, vrea, aşteaptă… iubire.

Eram într-un pub, doar câteva mese ocupate, noaptea se scurgea cam repede spre dimineaţă. El, un rocker înalt, cu o basma legată pe frunte, pantaloni de piele, tricou negru. Ea, micuţa, fragilă, păr lung, umeri goi. Se sărutau discret la o masă. Apoi au devenit din ce în ce mai flămânzi unul de celălalt. Nu erau deranjanţi pentru retina nimănui. Doar o secvenţă normală, de o autenticitate înduioşătoare, deşi nu erau nişte copii. După un timp s-au ridicat – el ajutând-o să îşi pună paltonul, să îşi aranjeze pletele peste guler… Au plecat şi era clar că noaptea aceea va fi una fierbinte. După trei minute el se întoarce. Îşi uitase rucsacul. Pffff…, am zâmbit eu în sinea mea. Băiatule, ţi-ai fi uitat şi mâna dreaptă lângă bar, dacă nu ţi-ai fi dorit cu ardoare să o mângâi cu amândouă!

Şi atunci am înţeles. Nici el nu vrea „just sex”. Altfel, nu l-ar înduioşa până şi mănuşa ei de pe colţul mesei. Nu s-ar întreba de o mie de ori dacă e cazul să o sune, e ora potrivită, dar momentul? Pentru că îi pasă. Şi când ajungi în punctul „îmi pasă”, nu mai poate fi „just sex” pentru nimeni.

Ea vrea şi cafeaua de dinainte. Aşa, măcar de ochii soacrei – soacră fiind aici propria conştiinţă, care trebuie musai să vadă că zac măcar fărâme de cavaler în bărbatul din faţa ei. Căci ritualul de împerechere nu e doar un ritual la noi, bipezii, care ne pretindem fiinţe superioare. Nu vrea nimeni o bâtă în cap şi să fie târât în peşteră. Cu toţii ne dorim, ca prim, dar şi ca ultim pas, atenţie!  

Şi el, şi ea vor aştepta convorbirea, apelul, privirea de după… Îmi spunea cineva – şi bine spunea: este aşa important ce se întâmplă după prima dată. După întâlnirea pe care ei o vor considera startul. Atunci, cum să nu fie relevantă prima zi de după prima noapte? Ok, metaforic, nici măcar nu trebuie să fie noaptea.

Şi ce amăgire colosală! Oricât ar fi de fabulous sexul, te trezeşti că mai vrei ceva. După. Uite ce importanţă capătă un biet cuvinţel: după. Se liniştesc hormonii, ţi se varsă adrenalina în sânge valuri-valuri, urci în al nouălea cer, iar în următorul nici nu mai ştii când ajungi. Apoi? Vrei mângâierea. Cuvintele. Întrebarea. Confirmarea. Confirmarea că ai fost acolo. Iar astea toate sunt nişte…? Nişte aşteptări.

Suntem creaţi şi setaţi diferit. Suntem ceasornicele aceluiaşi timp, dar rotiţele noastre au diferite mărimi, se învârt din alte motive, tot în acelaşi sens, dar cu altă viteză. Ne suntem asemănător de neasemănători.

„Just sex”, oricât de orgasmic şi absolut, nu poate fi un act de sine stătător. Pentru că umplerea înseamana deopotrivă golire. Pentru că orice val se retrage. Iar pe nisipul gol, rece şi ud, paşii alunecă… Iar noi mai vrem şi mâna întinsă care să ne ţină măcar pentru următorul pas.
Oana Mihai

Tineretea e pentru trairi intense,creatoare, pasiuni, focuri mistuitoare. E forta care incheaga, da putere, ridica omul treapta cu treapta pentru a deveni stabilitate maturizata, capabila de a oferi continuitate vietii, care sa duca la liniste si eterna pace.

E o imagine puternica.

Nevoia de atentie a oamenilor persista toata viata, insa in diferite moduri. Sunt oameni care stiu sa trezeasca atentia celuilalt si sunt oameni care trec neobservati, desi poarta in ei aceeasi nevoie si au de daruit aceeasi traire.

Crezi ca ar trebui sa fie cineva care sa fie atent si la acei oameni care nu se deschid niciodata ? Ar insemna sa-i sparga cineva si tot s-ar incrusta la loc.

Fiecare isi traieste viata in felul propriu, pana la urma. Vor fi rockeri care vor iubi pasionali fete cu parul stralucitor, si vor fi oameni care nu se vor saruta cu adevarat niciodata. Oricum ar fi, toti vor simti si neajunsuri si impliniri la cate un moment dat.

Parerea mea e ca fiecare se formeaza din start spre a trai intr-un fel si nimeni nu isi va depasi conditia vreodata, desi toti vor avea momente inflacarate, pe care e bine sa le exploateze.
Asa e viata

Ma bucur de tot ce am trait, sentimental, profesional, social. As putea muri oricand impacata cu viata mea. A fost plina. Stiu ce inseamna sa traiesti intens. Si ma bucur ca nu mai e nevoie de aceeasi intensitate dupa un timp. Eu una as considera de nesuportat sa se impuna tuturor varstelor acelasi ritm, stil. Prefer sa stau la margine deja si sa am atentie mai ales in situatii in care am de carat greutati, si, culmea, am inceput sa apreciez chiar si cand cineva imi dezleaga itele birocratiei, la care candva eram mester mare, veneau la mine de peste tot sa-i dezleg.

Cat despre amor, imi cer iertare pe dinainte, nu mai dau doi bani pe acest sentiment, desi ma simt foarte bine in compania amicilor, cand iesim din ani in pasti.

Nu stiu cata importanta are ce scriu eu aici, sper sa umple un gol, altceva nu pot face, decat sa depan din experienta mea.

Cum ziceam, nevoie de atentie toti avem, ma bucur cand am colegi cu care sa ma inteleg bine, oamenii de langa noi sunt cei care ne dau sau nu atentia de care avem nevoie.
Prezenta online e deasemenea o nevoie de companie si atentie, si cred ca fiecare incearca sa capteze atentia pentru acel punct unde simte golul.

Unii cauta impliniri sexuale. Altii cred in prietenii. Altii intretin legaturi vechi, formate cu oameni de peste tot. Cred ca toti avem voie sa fim cine suntem si sa admitem ca avem sau nu avem nevoie de un lucru sau altul. Si mai cred ca orice comunicare are sens, cel putin o perioada. Daca iese bine, se continua, daca iese tot mai prost, se abandoneaza. Omul, ca si orice proiect

Faina imaginea, Eliza . E o bucurie sa vezi oameni fericiti. Si, am auzit eu undeva ca se poate ajunge la cea mai pura fericire si dintr-o legatura inceputa sexual.

Priceput.....ce se vrea!

Ce se vrea cris ?uneori nici noi nu mai știm ce vrem,suntem schimbători,nemulțumirea ți,nehotărâți.