INFIDELITATEA

Rezumarea primului mesaj :

Femeile sau barbatii sunt mai predispusi sa insele ?
[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Criminologia incearca sa gaseasca explicatia universal valabila a omului infractor. Este un demers inutil, fapt recunoscut de toti cei implicat in acest domeniu. De ce? Simplu: materialul de studiu este omul. Iar comportamentul uman este imprevizibil.Putem gasi diverse explicatii pentru infidelitate, fiecare dintre acestea mulandu-se perfect pe motivatiile unuia sau altuia.Nu exista si nu va exista societate perfecta, in care toate lucrurile sa se desfasoare conform cutumelor. Infidelitatea nu tine in mod absolut nici de educatie, nici de pozitie sociala. Suntem finite complexe, am transformat mediul si, in acelasi timp, ne-am transformat noi insine. Dupa cum spunea Eliza , este numai o problema de alegere a fiecaruia.

Bun, atunci raman fidel infidelitatii si le-am impacat pe toate

Daca ramai, ma bucur ca ai recunoscut.

Intotdeauna imi recunosc greselile. Asta nu inseamna ca trebuie sa recunosc si acuzatiile altora.

Nu-mi permit sa acuz, a fost o simpla constatare bazata pe observatii logice si de moment. Oricum nu fac parte din grupul altora.

Constata linistita, nu e bai.

Asa ma gandeam si eu, e un fapt total lipsit de importanta.

Cred ca si femeile si barbatii sunt predispusi la infidelitate, fiecare cu cota lui de acceptare. Tot asa: unii mai putin decat altii, iar in final rezulta famiile divortate sau de complezenta.

M-am razgandit: femeile nu sunt infidele. Doar naturale. Si ar trebui sa le intelegem. O viata intreaga cu un singur barbat e chiar absurd.

Ce-mi plac mie lupii moralisti , moahma….
Toata lumea flirteaza prin virtual da’ idealizeaza fidelitatea Cum dracu’ vine asta ?

Sa privim lucrurile din punctul de vedere al femeilor , pentru ca e clar dom’le , barbatii nu inseala niciodata , ei experimenteaza superficial , desi nu am inteles niciodata dupa cate experimente “superficiale” ar fi femeia indreptatita sa experimenteze si ea !?

Deci , cand inseala femeia ?
Atunci cand , casatorita fiind cu un individ care schimba amantele ca pe ciorapi , isi permite si ea sa experimenteze putin inseala ?
Atunci cand , neincorsetata de un act la primarie sau de vreun juramant in fata altarului , la prima cearta cu iubitul pe motiv de superficialitate masculina experimental a se consoleaza in bratele altuia , inseala ?
Atunci cand la prima infidelitate a sotului divorteaza si se casatoreste cu altul , dupa care iar divorteaza si tot asa …pana realizeaza ca toti barbatii experimenteaza dar ea a facut copii cu barbati diferiti ? Inseala ?

Spetza din urma chiar o stiu . Am o prietena care are 3 frati de mama , tatii diferiti toti . Maica-sa , femeie dura si intoleranta la aventurile barbatilor din viata ei . Cum i-a prins , zbang ..direct la tribunal .Si uite asa , s-a trezit cu patru casatorii esuate si 4 copii pe care i-a crescut singura . Prietena mea , ultimul copil , ii reproseaza si azi maica-sii ca nu l-a iertat pe tac’su , a ramas singura si acum traieste in concubinaj .
Sunt cateva cazuri . Pot fi mai multe . Nu ma refer la situatii fara echivoc , in care femeia nu simte ca e inselata , are tot ce-si doreste si totusi inseala , aici e clar .
Pentru a nu lasa loc de interpretari , precizez ca nu ma aflu in niciuna din situatiile enuntate mai sus .
Insa vreau sa intreb un lucru : daca se stie ca toti barbatii inseala la un moment dat pentru un pretext sau altul , de ce naiba au barbatii pretentia ca femeile ar trebui sa ramana niste sfinte ?

Infidelitatea ca razbunare e doar un pretext ametit. Asa cum sunt multe altele. Indiferent de gen, infidelitatea este umilitoare, jignitoare si fara scuza. A cauta motiv ipocriziei mi se pare chiar mai mult ca ipocrizia.

Pai nu ca razbunare neaparat .  Inchipuie-ti ca esti femeie  , cum ai proceda tu  daca ai fi inselata , nah ?!

Simplu, il dau dracu, il trimit la origini cu fufa cu tot si abia apoi imi vad linistita de viata.

Aceeasi problema in: [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
Interesant reportajul, dar prea lung asa ca l-am citit "pe sarite"

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Voi ce parere aveti?

Poveste adevărată. Sexul în trei nu e doar un sport. Consecinţele unei fantezii erotice!

Am facut sex cu doi bărbaţi în acelaşi timp şi nu mai sunt în apele mele. Sper să mă eliberez prin scris şi să rămân cu ceva din experienţa nefericită.
Nu am fost obligată să fac asta. Nu am fost sedusă şi atrasă într-o capcană cum se întâmplă de atâtea ori. Nu. Pur şi simplu mi-am dorit o această aventură. Era o fantezie veche din vremea studenţiei. Atunci am făcut dragoste într-un dormitor întunecat în care alte două cupluri făceau acelaşi lucru ca mine şi prietenul meu de la acea vreme.
Mi s-a părut extrem de excitant. Am atins orgasmul imediat. Am simţit o fericire intensă care mi-a răscolit toate celulele din organism. Tremuram. M-am gândit ce ar fi fost dacă ar fi participat şi celelalte cupluri.
Anii au trecut. M-am căsătorit. Am făcut dragoste în mai toate poziţiile. Am fost fidelă o vreme, dar, când am aflat că sunt înşelată, mi-am pus şi eu poalele în cap. Nu-mi pare rău. Am cunoscut bărbaţi minunaţi şi am trăit intens. Familia mea s-a destrămat. Sunt o mamă singură ce are grijă de-o adolescentă care se pregăteşte pentru întâlnirea cu realitatea. Sper să nu sufere prea mult.
Am băut două pahare cu vin şi l-am întrebat dacă a rezervat camera la hotel. Era un coleg de serviciu proaspăt divorţat şi deprimat. O situaţie prea des întâlnită în ziua de azi.
Am urcat sus şi l-am rugat să sune un prieten. A rămas cu gura căscată. Nu se aştepta, dar i-am povestit despre fantezia mea. I-am observat erecţia şi m-am gândit că n-o să reziste prea mult. A sunat, s-a bâlbâit, dar nu a fost refuzat de cel mai bun prieten. A ajuns după o oră. Era mai excitat ca tovarăşul lui.
N-a fost exact cum m-aş fi aşteptat din cauza emoţiilor celor doi. Mi-am folosit toată experienţa ca să trag întâmplarea cât mai aproape de imaginaţia mea. N-am reuşit. Dar a fost totuşi o experienţă de care nu-mi pare rău. Mă simt vinovată faţă de mine. Îmi pare rău că n-am avut puterea să mă abţin, dar am simţit plăcere. Nu atât de mare ca atunci, în tinereţea mea, dar am simţit.
Colegul divorţat nu mai vorbeşte cu mine. Mă evită şi cred că-l evită şi pe fostul său cel mai bun prieten. Nu ştiu când o să înţeleg că sexul nu e doar un sport, deşi, de multe ori, îmi doresc asta.