Nu am idee daca e de la inaintasi citire sau o chestie de vesnica actualitate dar se spune ca gelozia este o dovada de dragoste. Ca un copil ascultator in ale intelepciunilor parintesti si sarguincios elev in filozofii din evul mediu, am luat de buna chestia asta mergand pe ideea ca tot ce nu este in exces, are o baza sanatoasa. Mno....poate cam tarziu dar incep sa ma intreb, oare asa sa fie? Cred ca intr-o masura mult mai mare, gelozia se naste din nesiguranta, neincredere, poate chiar complexe. Posibil sa fie mai mult. Indiferent de sex, fiecare avem nevoie de o minima libertate, de momente cand vrem sa ne regasim, sa ne analizam, de momente cand vrem sa fim singuri...Ori despre ce dragoste poate fi vorba cand aceasta minima libertate iti este afectata? Celalalt isi va trai in continuare viata in timp ce tu....?
Credeti ca o astfel de persoana, extrem de geloasa, isi poate asuma partea de responsabilitate care i se cere pentru mentinerea unei relatii sanatoase?
Credeti ca o astfel de persoana, extrem de geloasa, isi poate asuma partea de responsabilitate care i se cere pentru mentinerea unei relatii sanatoase?