MUZA LITERATURII - CREATIILE NOASTRE

Ce e iubirea!

Ce e iubirea?un lanț de gânduri,
De sentimente,ce îți alearga,
Prin gânduri,prin suflet,
Neștiind  unde să se oprească...

Facandu-ti inima din piept sa-ti iasă...
Luandu-ti somnul ,plecând cu el departe,
Rătăcind prin lumea asta nemiloasă,
Ce nimănui de tine nu îi pasă.

Ești doar tu singur ce lupți să trăiești,
Și de durere te prăbușești,
Ai vrea un remediu,un sfat o alinare,
Ai vrea să nu simți,ca-n tine totul moare.

Dar ești doar tu singură,sub clar de lună,
Privindu-te cum te zbați de nebună,
Inimă să-o scoți din piept ai vrea,
Să nu simți și tu tot ce simte ea.

Luna ar vrea alinare să-ți dea,
Ca vede și ea ca inima ti-e grea,
Și încerci să adormi suferința s-o curmi,
Și sa-l visezi să poți să te-aduni.

A două zi te trezești și îl vezi,
La marginea patului,nu-ti vine să crezi,
Ti-a vegheat somnul mangaindu-te ușor,
Și îngerii rugandu-i să te păzească în somn.

Creație proprie

Felicitari Miha, imi faci pofta de compus, desi la mine nu iese decat din scrasnete de dinti, trebuie sa sufar al dracului sa-mi vina inspiratia.
Poate voi posta ceva din cele vechi.

Încearcă Eliza nici nu știi cum te apuca inspirația,la început te chinui puțin după vine sigur inspirația,la mine așa e..!!

Multumesc Eliza 

Frumoase gandurile tale transpuse in versuri, Miha ! Felicitari !

Mulțumesc..

Afară plouă..toamna iarăși a venit..
Cu mainile-nghetate cu nasul rosu-n vânt,
Cu inima ce încălzită ar vrea,
Lângă altă inimă ,ce o aștepta,

Picăturile de ploaie se aștern ușor,
Tot in jur îmi este ud și noroios,
Văd cum frunză ruginită ce pică,
Leganandu-se încet spre pământ.


Eu merg prin ploaie..încotro nu știu..
Melancolia o simt cum se așterne,
Să mă adăpostesc nu ar avea nici un rost,
Și pășesc,cu gândurile mele.

Văd oameni alergând încolo și încoace,
Eu îi privesc nepăsătoare,
Și îi zăresc cum se-ntreabă mirati,
De ce merg eu agale prin ploaie.

E ca o muzică ce o asculți în surdină,
Și sufletul mi-l învăluie profund,
Totul e frumos și ud și rece,
Parcă aș trăi intr-un vis.

Față mi-e uda,hainele îmi sunt grele,
Și frigul ma cuprins și tremur toată
Si-n gând îmi spun  ,așa va fi mereu,
De toamna ...nu vom scăpa niciodată...

Frumoasa si de sezon, Miha, felicitari !

Nostalgia anilor trecuți..

Privesc cu nostalgie la anii ce-au trecut...
La ani tinereții ce au trecut ca vântul,
Mă privesc în oglindă, dar parcă nu sunt eu,
Și intristată îmi spun, aș vrea să fiu din nou,

Aceeași adolescentă plină de speranțe,
Aceeași nebunică cum imi plăcea sa- mi spun,
Ce tot în jurul meu era ca o lumină,
Ce străluceam în ea precum un licurici.

Eram plină de viață, nu aveam habar,
Aveam lângă mine prietenii mei dragi,
Cu care-mi începeam ziua și noaptea o sfârșeam,
Cu multă veselie și entuziasm.

Mi-e dor de-acele vremuri..ce repede s-au dus,
Aș da timpul-napoi o zi să mai apuc,
Să retrăiesc din nou acele vremuri faine,
Să pot ca să trăiesc, cum trăiam odată .

Frumoasa Miha, imi faci pofta de compus.