Despre stiluri.

Sarcasmul

este o remarcă „amară, ascuțită sau batjocură”. Deși ironia și subestimarea este prezentă în contextul imediat, majoritatea oamenilor disting sarcasmul de ironie; sarcasmul a fost catalogat ca o posibilă hărțuire în anumite circumstanțe.

Sarcasmul este o ironie aspră, usturătoare; batjocură necruțătoare sau vorbă, frază, expresie sarcastică. Comentariile critice și ostile se pot spune și într-o formă ironică, de exemplu: „nu munci prea mult”, zisă unui leneș. Sarcasmul are nevoie de un anume ton, care sa indice ironia sau remarca dura, pentru a putea fi înțeles mai ușor. Sub forma de text este, deseori, mai dificil de evidențiat o remarcă sarcastică.

Pentru a înțelege subtilitatea acestui fel de comunicare, e nevoie de un al doilea tip de interpretare din partea vorbitorului. Înțelegerea sarcasmului poate lipsi la unele persoane care prezintă leziuni ale creierului, demență, autism (deși nu întotdeauna) iar aceasta percepție a fost localizata de RMN în creasta parahipocampului.

Perspectivele culturale are sarcasmului variază foarte mult, însă câteva culturi și grupuri lingvistice, îl găsesc ofensiv în diferite măsuri.

Thomas Carlyle îl disprețuiește: „Sarcasmul, îl văd acum, în general, ca fiind limba diavolului; motiv pentru care am renunțat la el” Fyodor Dostoyevsky, pe cealaltă parte, recunoaște în sarcasm, un strigăt de durere; el spune: „de obicei,sarcasmul, este ultimul refugiu al oamenilor modești și a celor cu sufletul curat atunci când intimitatea sufletului lor este grosolan și supărător invadata”.

Pe internet, ghidurile care te îndreaptă sau te învață sarcasmul, includ avertizări care atenționează la riscurile folosirii unui astfel de limbaj.

Până în prezent, nu exista un anume simbol care sa indice utilizarea sarcasmului în conversația scrisă, deși au fost propuse câteva, precum semnul întrebării întors de la stânga la dreapta; a fost inventat de Henry Denham în 1580 și utilizat la sfârșitul unei întrebări retorice, întrebare care nu așteaptă răspuns. Utilizarea lui s-a sfârșit în secolul XVII. La sfârșitul secolului XIX, poetul francez Alcanter de Brahm, a propus simbolul (⸮) pentru a marca ironia și a indica propozițiile care trebuie înțelese la un nivel secund. Fiecare dintre aceste semne de punctuație, și în unele cazuri ghilimelele („”), sunt utilizate pentru a indica utilizarea ironiei sau sarcasmului.

Ironia

Distincţia dintre sarcasm şi ironie.

În ambele cazuri, vorbitorul declară contrariul a ceea ce crede, dar, în timp ce o afirmaţie ironică se referă la o situaţie, o remarcă sarcastică este îndreptată către o persoană şi este astfel mai tăioasă.

Umorul

Umorul este un mecanism de aparare al eului matur spre deosebire de ironie si sarcasm.

Simtul umorului ne este acelasi lucru cu simtul comicului. In cea mai mare parte comicul consta in degradarea unui aparent imaginar.
Impulsul agresiv este doar usor deghizat - comicul fiind un simt mai brut decat simtul umorului.
Legat de inteligenta agresiva (care ia in deradere pe celalalt) este rasul, declansat de ceea ce este picant, ras care pare sa se datoreze relaxarii, reprimarii.
Agresivitatea si sexul stau la baza a mare parte din ceea ce numim comic.
Exista dovada ca oamenii care sunt mai putin inteligenti, care au valorile estetice scazute, prefera comicul si sunt lipsit de un simt al umorului bazat pe relatiile reale din viata

A-ti bate joc de altul nu arata decit frustrare, complex si invidie.A-l judeca pe altul mereu si mereu nu inseamna decit a te judeca te tine. A rade de altul - nu inseamna decit a rade de tine.
Un om rautacios de fapt e un om trist! De cele mai multe ori nu vedem barna din ochii nostri... Sa invatam sa apreciem pe ceilalti, sa invatam sa gasim punctele forte ale lor, nu sa-i criticam sau sa le gasim nod in papura... si daca vreodata suntem rai cu altii macar sa constientizam ce se intimpla cu noi.

Poate ca uneori "ne ajuta" sa fim rautaciosi dar daca acest lucru devine obisnuinta se prea poate sa ramanem fara prieteni. Adevarati.

Thea, exista o vorba care are o din ce in ce mai crescuta actualitate: cand nu ajung la nivelul tau, incerc sa te trag de picioare sa te aduc la nivelul meu.

Sarcasmul si ironia sunt arme ale unei minti ce are un IQ cu minim 2 cifre. Uneori folosite in defensiva, altori, ofensive.
La cealalta extrema, babuinul ''civilizat'', atunci cand nu poate injura, nu poate lovi pe cineva mai slab (pentru ca la astia curajul este utopic) foloseste si el, aparat de un monitor sau de un spate mai lat ceva ca aduce cu ironia si sarcasmul. Se numeste ''caterinca''! Partea amuzanta e ca aceste personaje au impresia ca sunt spirituali, ca au simtul umorului.
Si mai este o ramura ale aceleiasi specii: frustratul. Sau intelectualul submediocru. Sunt probabil si cei mai veninosi pentru ca nu au raspunderea cuvantului, nu au decat un iluzoriu discernamant si ce este cel mai dureros, desi isi cunosc adevarata valoare, incearca sa para ceea ce nu pot fi: spirituali, amuzanti, relaxati...
Ar fi multe de spus despre falsele capacitati, atat in transmisie cat si in receptie dar o sa fiu etichetat drept sarcastic asa ca ma opresc.

Opreste-te.

Stilul retoric.

Stilul retoric cuprinde diferite tehnici ale vorbitorului în fața publicului și are ca scop influențarea părerii auditorului respectiv.

Stilul telegrafic

E tot mai răspîndit, în mass-media, tiparul de construcţie care omite elementele de legătură sau mărcile de flexiune, juxtapunînd pur şi simplu cuvintele. Această manieră de exprimare, numită uneori "stil telegrafic", prin analogie cu tendinţa utilitară de reducere a uneltelor gramaticale (mai ales prepoziţii) din telegrame, a fost explicată prin influenţa stilului administrativ, a tabelelor şi a listelor.

Tiparul a fost ironizat de George Pruteanu, într-o tabletă mai veche, plină de umor prin imitarea procedeului ("stil berc") şi reducerea sa la absurd: "Văzut timp urmă docoment oficial Cotroceni antet ŤCabinet preşedinteť. Pus întrebare de ce cabinet preşedinte şi nu Ťcabinetul preşedinteluiť, cum pretind gramatică logică stil. Răspuns nu primit, dar bănuit Cotroceni realizat economie litere buget austeritate. Văzut apoi document oficial ieşit Palat Victorie cu antet: ŤCabinet ministruť. Nu mai întrebat de ce cabinet ministru, şi nu cabinetul ministrului, ştiut răspuns: milă consum litere"

Stil romantic

Stilul romantic este unul feminin, dar asta nu înseamnă că nu le place şi bărbaţilor.
Crearea unei descrieri a luminii difuze, pentru a stinge nuantarea prea aprinsa sau alunecarea in intuneric, se realizeaza prin introducerea elementelor delicate, fine, inflorituri si dantele verbale, structuri curgatoare, flexibile, moi, ce trezeste in cititor senzatia de pastel inmiresmat.

Stilul romantic trebuie sa sublinieze feminitatea.