MUZE LA TAIFAS - POEZII

Rezumarea primului mesaj :

Cântecul nebunului - Ion Minulescu

Ei sunt cuminţi...
Eu sunt nebun...
Dar cum Eu sunt ce-am fost mereu -
Poate că cel cuminte-s Eu -
Deşi de câte ori le-o spun,
Eu pentru Ei... sunt tot nebun...

Eu mă urăsc că nu-s ca Ei...
Eu îi iubesc că nu-s ca Mine...
Ei beau
Şi mint fără ruşine -
Şi-n ochii prietenilor mei
Trec drept nebun... că nu-s ca Ei...
Lor nu le place-amanta Mea...
Mie nu-mi place-amanta Lor...
Ei văd cu ochii tuturor
Femeia...
Eu n-o pot vedea
Decât cu-ai mei -
Amanata Mea...

Dar cum din Ei toţi numai Eu
Nu sunt ca Ei,
Am să mă duc
De voia mea la balamuc -
Şi fiindcă nu-mi va părea rău,
Cumintele voi fi tot Eu!...

Hai sa fim indecenti intr-o lume in care
Ard zapezi inutil, si pe strazi felinare
Se aprind palpaind, de tristeti coplesite...
Hai sa fim indecenti caci e iarna, iubite!

Intr-un colt, la o masa, un pahar inca-i plin,
Hai, ineaca tristetea si mai toarna-mi din vin...
Struguri albi, rasariti toamna asta, ma asteapta cuminti,
Sa le gust fierbinteala, sa scrasnesc iar din dinti...

Nedreptatea e crasa, lumea-i stramba, e drept,
Insa am garsoniera, chiar la tine in piept,
mobilata cu vise, cu gutui la feresti,
Hai, adu-mi inc-o cupa si mai spune-mi povesti....

Inc-o pasare cade, impuscata mortal,
in arena se rade, doar alearga un cal...
In manej lectii crunte se invata pe rand,
Caii albi si cei negri, caii suri alergand....


Prin siberii de gheata si deserturi de foc,
E mereu dimineata , suntem noi intr-un loc
Unde linistea dulce se prelinge, soptind,
Si izvoare de-albastru curg la vale, gonind…

Nu pot sa cred,ce eu nu simt...
Nu pot sa cred...dar tot ma mint...
Privesc in juru-mi tot mereu...
Si ma intreb...unde sunt eu?

Caci simt ca eu, nu sunt ca voi..
Si simt ideile-n mine puhoi...
Si ploaia doar ma-nveseleste..
Si soarele ma-mbatraneste..

Si vreau sa cred ca nu-i asa..
Si ca tristete-aduce ploaia...
Dar nu-i asa...eu o iubesc...
Si cand vad soarele imbatranesc..

Voi...ma priviti cam rezervat..
Si in voi spuneti..ce pacat...
Dar ce-am spus nu e ipocrizie..
E doar ce simt...doar ploi...o mie...

Sunt un pod peste rau,
Catre tine mereu,
Pe nimic sprijinit,
Doar pe sufletul meu.

Acest rau nemilos
Ma va sparge-n bucati,
Starea mea o-nteleg,
Dar si tu seama da-ti.

Sunt un pod peste rau,
Pe pilonii mei tristi,
Catre tine mereu,
Insa tu nu existi.

Nu-ntelegi ca mi-e greu,
Ca mi-e frig si urat,
Sunt greoi si sunt fix,
Sunt un pod si atat.

Unde-apuc sa ma duc
Sunt silit sa raman
Ca miroase a fier,
Ca miroase a fan.

Si deodata-nteleg
Ca sunt trist in zadar,
Pe pilonii mei tristi
Ma cuprind si tresar.

Tu simti tot ce simt eu,
Ba mai grav, ba mai mult,
Plansul tau permanent
Il preiau si il ascult.

Si dau parca ecou
Si vibrez in alt mod,
In picioare calcat
Ca un om, ca un pod.

Sunt un pod peste riu,
Sunt un pod peste mers,
Cate vanturi m-au scris,
Cate ploi m-au tot sters.

Dar tu nu esti pe mal,
Dar tu nu esti cu ei,
Dar tu nu ma strivesti,
Tu ma tii si ma bei.

Sunt un pod ridicat
Peste-un rau incomod,
Sunt un pod, esti un rau,
Esti un rau, sunt un pod.

Adrian Paunescu

Marin Sorescu - "Daca nu cer prea mult "



- Ce-ai lua cu tine,
Daca s-ar pune problema
Sa faci zilnic naveta între rai si iad,
Ca sa tii niste cursuri?
- O carte, o sticla cu vin si-o femeie, Doamne,
Daca nu-ti cer prea mult.
- Ceri prea mult, îti taiem femeia,
Te-ar tine de vorba,
T;i-ar împuia capul cu fleacuri
Si n-ai avea timp sa-ti pregatesti cursul.
- Te implor, taie-mi cartea,
O scriu eu, Doamne, daca am lânga mine
O sticla de vin si-o femeie.
Asta as dori, daca nu cer prea mult.
- Ceri prea mult.
Ce-ai dori sa iei cu tine,
Daca s-ar pune problema
Sa faci zilnic naveta între rai si iad,
Ca sa tii niste cursuri?
- O sticla de vin si-o femeie,
Daca nu cer prea mult.
- Ai mai cerut asta o data, de ce te încapatânezi,
E prea mult, ti-am spus, îti taiem femeia.
- Ce tot ai cu ea, ce atâta prigoana?
Mai bine taiati-mi vinul,
Ma moleseste si n-as mai putea sa-mi pregatesc cursul,
Inspirându-ma din ochii iubitei.
Tacere, minute lungi,
Poate chiar vesnicii,
Lasându-mi-se timp pentru uitare.
- Ce-ai dori sa iei cu tine,
Daca s-ar pune problema
Sa faci zilnic naveta între rai si iad,
Ca sa tii niste cursuri?
- O femeie, Doamne, daca nu cer prea mult.
- Ceri prea mult, îti taiem femeia.
- Atunci taie-mi mai bine cursurile,
Taie-mi iadul si raiul,
Ori totul, ori nimic.
As face drumul dintre rai si iad degeaba.
Cum sa-i sperii si sa-i înfricosez pe pacatosii din iad,
Daca n-am femeia, material didactic, sa le-o arat?
Cum sa-i înalt pe dreptii din rai,
Daca n-am cartea sa le-o talmacesc?
Cum sa suport eu drumul si diferentele
De temperatura, luminozitate si presiune
Dintre rai si iad,
Daca n-am vinul sa-mi dea curaj?

Superba Miha !

Nu l-am citit până acum pe Marin Sorescu,îmi păr amuzante poeziile lui fără rimă,am încercat și eu ceva...mi să părut amuzant,nu a ieșit cine știe ce,dar poate intr-o zi când sunt intr-o stare mai bună,voi încerca din nou..

Poate fericirea e în altceva
Mihai Gavrilescu

Poate că n-ar trebui să căutăm obsesiv iubirea
Poate fericirea e în altceva
Ar putea fi un foşnet de frunze uscate sub ghetele tale, de exemplu,
sau la fel de bine ar putea fi un fulg de nea.

Poate că n-ar trebui să căutăm obsesiv iubirea
Poate fericirea e în altceva
Poţi găsi sigur sigur un strop din ea când spui lucruri fără perdea
şi în cantităţi mai mari o găseşti când priveşti lumea pe sub o jaluzea.

Poate că n-ar trebui să căutăm obsesiv iubirea
Poate fericirea e în altceva
O poţi simţi mergând singur, noaptea, cu peste 100 la oră pe şosea,
dar la fel de bine o simţi dormind într-un pat de catifea.

Poate că n-ar trebui să căutăm obsesiv iubirea
Poate fericirea e în altceva
Ar putea fi în acele gogoşi făcute de bunica
Sau la fel de bine ar putea avea gust de narghilea.

Da, poate că fericirea e în altceva
poate că e în momentul când găseşti la capătul lumii o zăbrea
şi vezi iubirea de partea cealaltă
şi "altceva" se transformă pentru totdeauna în "a tăcea"

Hipotensiv

Mihai Gavrilescu

"Să inhalezi aerul
împrăștiat de rugul
unei boli psihice
numită iubire
e dăunător pentru
plămâni.

Să o privești
împrăștiată de vânt
pe hainele de femeie
pe care le îmbrățișai
și acum se șterg de praf
e dăunător pentru
ochi.

Să te obosești sărind
din vârf de pahar
în capăt de sticlă
fugind de imaginea
focului stins
e dăunător pentru
ficat.

În ritmul asta
în trei luni muriți.
Vă recomand un transplant
de inimă."

"Doctore,
nu pot s-o înlocuiesc
nici dacă nu-mi mai bate,
pentru că nu mai e de mult
a mea.""

Umbra plopilor

Şi vom călători odată
Pe unde n-am mai fost nicicând,
Cu umbra plopilor, ciudată,
Alunecând, alunecând...

Şi va rămâne-n urma noastră
Doar tremurarea unui gând,
Cu umbra plopilor, albastră,
Alunecând, alunecând...

De va mai fi o amintire,
Şi ea va trece, vrând, nevrând,
Cu umbra plopilor, subţire,
Alunecând, alunecând...

Dă-mi gura ta, şi mă sărută,
Şi stele vor cădea pe rând,
Cu umbra plopilor, tăcută,
Alunecând, alunecând...

Şi-ai să auzi, înfiorată,
Cum trece-al lunii foşnet blând,
Cu umbra plopilor, culcată,
Alunecând, alunecând...

ION HOREA

Marin Sorescu
Am zărit lumina

Am zarit lumina pe pamant
Si m-am nascut si eu
Sa vad ce mai faceti
Sanatosi? Voinici?
Cum o mai duceti cu fericirea?
Multumesc, nu-mi raspundeti.
Nu am timp de raspunsuri,
Abia daca am timp sa pun intrebari
Dar imi place aici.
E cald, e frumos,
Si atata lumina incat
Creste iarba.
Iar fata aceea, iata,
Se uita la mine cu sufletul...
Nu, draga, nu te deranja sa ma iubesti.
O cafea neagra voi servi, totusi
Din mana ta.
Imi place ca tu stii s-o faci
Amara.

Sunt clipe
când
te iubesc
atât de mult
încât
dacă te-aş săruta
ţi-aş lăsa sufletul
pe buze.
Sunt clipe cu dor
şi clipe
ce dor
cât o eternitate.
Sunt clipe
când
îmi simt durerea
umblând prin măduvă
şi cerşesc
un transplant
de bucurie.
Iubesc clipa
întâlnirii cu tine.
Cred că ne-a fost dat
să ne fim clipe;
clipa unuia
pentru altul.

Angelina Nadejde

Pace

Galbene vapai de soare
Peste deal acum se scurg,
Si-n noptateca racoare
Peste sat se nalta fumul,
Codrii-alene canta-n drumul
Vantului de-amurg.
In curand o sa s-aline
Truda chinului de azi.
Vei privi prin zari senine
Stelele, sclipind marunte,
Cum incet de peste munte,
Ies de printre brazi.
Ca si ieri rotunda luna
O sa ias-acum-acum,
Steag de aur pe cununa
Dealului, privind in lunca
Plopii doinitori ce-arunca
Umbre peste drum.
Coasa va dormi si sapa
Va tacea cantarea-n grau.
Si-o s-auzi ca-n vis cum apa
Pe sub iaz se mai framanta,
Si privighetori cum canta
Dincolo de riu.
Noaptea-ntreag-o sa-si murmure
Apele povestea lor-
Si iesind de prin padure,
Caprioarele pe creste
Vor cata prin vai de este
Pace la izvor.
Si va fi! De sus, va face
Datatorul de vieti
Parte tuturor de pace.
Si-o sa-ti uiti si tu mahnirea,
Suflete,-asteptand ivirea
Albei dimineti.


~ George Cosbuc

Eu sunt eu

Adrian Păunescu

Trenuri somnoroase pleacă întrebând
Ce-i cu mine-n gară, ce-oi avea de gând,
Plec şi eu din gară şi tristeţea-mi port
Spre mirajul galben din aeroport.

Galbenă-i lumina, ochii mei sunt trişti,
Toţi privesc la mine ca la terorişti.
Unde-aş pune pasul liber şi corect,
Fără îndoială, aş părea suspect.

Şi pe zi ce trece lumea-i tot mai rea,
Când nu vreau nimica, crede că aş vrea.
Gara mă somează, iarba nu-mi dă loc,
Pe aeroporturi parcă aş da foc.

Încordarea-n lume a crescut cumplit,
Eu mă simt suspectul care a iubit,
Şi cu cât iubirea mi-o arăt firesc,
Cu atât toţi ceilalţi straniu mă privesc.

Am cocoaşă-n spate şi am mâini prea mari,
Ştergători de lacrimi am la ochelari,
Cum în lumea asta totul e cum nu-i,
Mă transform în altul fără voia lui.

Bat cu pumnu-n masă şi cu biciu-n cal,
Nu mai sunt patetic şi sentimental,
Fug râzând din gară la aeroport,
Un pistol cu apă într-o mână port.

Pun pistolu-n ceafă la aviator,
Nu crâcni, urmează ruta ta de zbor,
Ruta dumitale este ruta mea,
Dar eu sunt eu însumi, nu altcineva.

Vreau după acestea pe acest pământ
Să mă luaţi cu toţii drept ceea ce sunt,
Acum observ cât e de greu,
Să vă arăt că eu sunt eu.