MUZE LA TAIFAS - POEZII

Rezumarea primului mesaj :

Cântecul nebunului - Ion Minulescu

Ei sunt cuminţi...
Eu sunt nebun...
Dar cum Eu sunt ce-am fost mereu -
Poate că cel cuminte-s Eu -
Deşi de câte ori le-o spun,
Eu pentru Ei... sunt tot nebun...

Eu mă urăsc că nu-s ca Ei...
Eu îi iubesc că nu-s ca Mine...
Ei beau
Şi mint fără ruşine -
Şi-n ochii prietenilor mei
Trec drept nebun... că nu-s ca Ei...
Lor nu le place-amanta Mea...
Mie nu-mi place-amanta Lor...
Ei văd cu ochii tuturor
Femeia...
Eu n-o pot vedea
Decât cu-ai mei -
Amanata Mea...

Dar cum din Ei toţi numai Eu
Nu sunt ca Ei,
Am să mă duc
De voia mea la balamuc -
Şi fiindcă nu-mi va părea rău,
Cumintele voi fi tot Eu!...

Adrian Paunescu - Pacient!!
Eu n-am sa ma fac bine niciodata,
Mereu voi suferi de-o boala grea,
Simtindu-mi constiinta vinovata,
Ca nu e totul bine-n tara mea.
Puteti sa ma-ntrebati: - Ce vrei, baiete?
În treburile mari de ce te bagi?
Am sa raspund milos si pe-ndelete:
- Eu stiu ca îmi sunt dragi cei ce-mi sunt dragi.
Mi-am investit si timp si nervi si viata,
În drumul care m-a ademenit
Si-am acceptat sa dorm pe copci de gheata
Si sa traiesc pe muche de cutit.
Puteam sa-mi fac în alte parti avere,
Puteam sa fiu un bun european,
Puteam sa ma înscriu la mamifere,
Ins metabolic de la an la an.
Puteam sa am un os, cum au toti servii,
Sa-l rod meschin si fara de idei,
Dar epocii eu i-am cedat toti nervii
Si ea nu-mi da nici drogurile ei.
Eu sunt bolnav de Dumneavoastra, Tara,
Eu sunt bolnav de Dumneavoastra, Neam,
Nu e-nauntru hiba, ci afara,
Traiam un veac, labil daca eram.
N-am dreptul la o mare suferinta?
Nu-mi dati cartela nici pentru prapad?
Ei, bine-atunci, în mine ia fiinta
Un neam pe care voie am sa-l vad.
Si n-am sa pot sa-ngadui niciodata,
Acestui trup nelegiuit, al meu,
Sa-nvete nebunia blestemata
De-a-i fi usor când tarii îi e greu.
Ca fluturele parasind omida,
Când vine peste toti o clipa grea,
Sunt un atlant murind cu Atlantida,
Desi putea zbura, daca voia.
N-aveti la dumneavoastra-n farmacie,
Medicamente, boala sa-mi luati,
Un singur leac îmi trebuieste mie:
Sa-i pot vedea pe ceilalti vindecati.
Aceasta boala e o boala rara,
Aceasta boala e o boala grea,
Aceasta boala se numeste Tara
Si leacul este ea si numai ea.

Versuri Adrian Păunescu - A mea

Cum treci acum si apa e-n ruine,
si-ti este bine si imi este bine,
as vrea sa-ti spun, iubito, ca in tine
e vie vrerea ambelor destine.

Te voi iubi cu mila si mirare
cu intrebare si cu disperare,
cu gelozie si cu larma mare,
c-un fel de fardelege care doare.

Si jur pe tine si pe apa toata
care ne tine barca inclinata
ca vei ramane – dincolo de numar
si dincolo de forme, masti si vorbe -
a mea, de-a pururi, ca un brat in umar.

Mai greu - Adrian Păunescu

Mai greu imi e cand toti ai lumii dorm
Si-n jurul meu tacerea ma intreaba,
Atunci as prefera sa mor degraba,
Asediat de-acest pustiu enorm.

Mai greu imi e cand ma aud plangand
Si fiecare punct vital ma doare
Si ma sufoc sub orice intrebare,
Pe cand ma fugareste propriul gand.

Mai greu imi e cand nu mai pot crea,
Jur-imprejur, nicio diversiune,
cand lumea intr-un somn total apune
Si sta de veghe numai lampa mea.

Mai greu imi e cand ma gandesc la tine
Si-astept absurd ceva ce nu mai vine.

Dragoste târzie
de Tudor Arghezi

Da, te-aș iubi cum mă iubești si tu.
Inim-ar spune da, cugetul nu.
Te-ai așteptat vâltoarea să mă ia
Și să mă ardă în dogoarea ta.
De unde te-ai ivit să mă-mpresori
Cu-atâtea stele și cu-atâți fiori?
Nu ți-ai dat seama, și de-abia
Vedeam și eu că ai putea
Să fii copila mea.
Simțirea dragostei, ades nebună,
Răzlețele streine le-mpreună,
Și vârstele le face deopotrivă.
Femeie pătimasă, aprinsă, uscățivă,
Ești tânără, trufașă și frumoasă.
Mă vrei al tău și-atât, și nu-ți mai pasă
De toți ai tăi, de toți ai mei,
Jertifiți unei femei.
Ai vrut să te desfaci dintre dantele,
Să mi te dai ca versurilor mele.
Beția te prinsese de o dată,
Și vreai să fii a mea de tot și toată,
Călcând o pravilă, uitând
Că ai ieși din rând.
Și te-am făcut să suferi, știu,
În ce aveai în tine mai zvâcnit și viu.
M-am prefăcut că nu-nțeleg,
Ca să rămâi ce ești, și eu întreg,
Și te-am jignit cu voie, să mă ierți,
Poți să blestemi și să mă cerți
Din depărtarea care îți ascunde,
Cu plânșii ochi, și coapsele rotunde.

Scrisoare pentru Mos Nicolae

Prima data cand iti scriu
Si am mana tremuranda
Stiu ca tu aduci mereu
La copii rasplata multa.

Eu am fost copil cuminte
Si mi-am pregatit din timp
Niste ghetute frumoase
Ca sa pui din al tau prea plin.

Milostiv te stim cu totii
Incarcat cu jucarii
Mi-as dori ca-n toata lumea
S-aduci numai bucurii.

Daruri multe la copii
Sa aduci in prag de seara
Ghetele iar stau cuminti
Minunea ca sa o vada.
(Autor: Lazar Adina )

Scurt istoric despre textul cantecului :

În ranița unui soldat român din timpul Primului Război Mondial, mort în toamna anului 1918, pe muntele Sorica, din Carpații de Curbură, s-a descoperit o poezie intitulată "Nu plânge, Maica Românie!", a cărei versuri au cucerit Internetul, după ce a fost publicată de către Ion Coja pe site-ul său personal.
Dovada de patriotism a soldatului are un mare impact în zilele noastre când utilizatorii Internetului și în special cei ai rețelelor de socializare au distribuit această poezie, însoțită de comentarii prin care își exprimă dragostea față de acest sentiment pur: Dragostea de țară!

Nu plânge, Maică Românie!

“Nu plânge, Maică Românie,
Că am să mor neȋmpărtășit!
Un glonț pornit spre pieptul tău,
Cu pieptul meu eu l-am oprit….

Nu plânge, Maică Românie!
E rândul nostru să luptăm
Și din pământul ce ne arde
Nici o fărâmă să nu dăm!

Nu plânge, Maică Românie!
Pentru dreptate noi pierim;
Copiii noștri, peste veacuri,
Onoare ne vor da, o știm!

Nu plânge, Maică Românie !
Adună tot ce-i bun sub soare;
Ne cheamă și pe noi la praznic,
Când România va fi Mare!”

În vreme de război, soldații care știau să scrie își exprimau de cele mai multe ori trăirile și sentimentele în agende sau prin scrisori pe care le trimiteau acasă celor dragi.
Nu se știe numele autorului poeziei, dar cel mai probabil aceasta a fost scrisă chiar de către soldatul în a cărei raniță a fost găsită scrierea. Merită tot respectul nostru toți cei care și-au dat viața pentru această țară, iar poezia "Nu plânge, Maica Românie!" poate deveni un adevărat simbol pentru soldații căzuți la datorie.