Pasarea
O pasare as vrea sa fiu,
Sa port pe aripi libertate,
Sa n-am in suflet un pustiu
si grava lui imensitate.
O pasare, sa nu fiu om,
Robit de-ambitii si pacate.
Sa pot zbura din pom in pom,
De lumea trista eu sa fiu departe.
Sa iau in piept vazduhul insorit,
Sa fug de lume, de dezastre
Si contopita-n infinit
Sa ma hranesc cu foc din astre.
Sa prind de sus iute ca vantul
Un glob incandescent in cioc,
s-arunc apoi pe-ntreg pamantul
in ticalosi cu limbi de foc.
Purificand astfel natura,
Acestei lumi i-as da alt sens:
as face sa dispara ura,
sadind iubiri din Univers.
S-aduc o pace din vazduh,
O impacare intre neamuri
Si botezata-n Sfantul Duh,
Sa vars lumina peste ramuri.
Sa fiu apoi o ciocarlie;
Cu dulce glas de Heruvimi,
In cant continuu si in veselie
Slaviri s-aduc Sfintei Treimi.
O pasare as vrea sa fiu,
Sa port pe aripi libertate,
Sa n-am in suflet un pustiu
si grava lui imensitate.
O pasare, sa nu fiu om,
Robit de-ambitii si pacate.
Sa pot zbura din pom in pom,
De lumea trista eu sa fiu departe.
Sa iau in piept vazduhul insorit,
Sa fug de lume, de dezastre
Si contopita-n infinit
Sa ma hranesc cu foc din astre.
Sa prind de sus iute ca vantul
Un glob incandescent in cioc,
s-arunc apoi pe-ntreg pamantul
in ticalosi cu limbi de foc.
Purificand astfel natura,
Acestei lumi i-as da alt sens:
as face sa dispara ura,
sadind iubiri din Univers.
S-aduc o pace din vazduh,
O impacare intre neamuri
Si botezata-n Sfantul Duh,
Sa vars lumina peste ramuri.
Sa fiu apoi o ciocarlie;
Cu dulce glas de Heruvimi,
In cant continuu si in veselie
Slaviri s-aduc Sfintei Treimi.